Cu ocazia adăugării unui nou trandafir la buchetul vieții, ASCOR Chișinău urează  domnișoarelor ascor-iste Ecaterina și Tatiana pace și liniște în suflet, succese pe plan academic, personal și profesional, binecuvântări hristice, sănătate, bucurie și  aduce mulțumiri deosebite pentru sârguința și abnegația de care dau dovadă în cadrul asociației. Toți membrii ASCOR sunt alături de voi și la bine și la rău, vă iubim și vă purtăm în suflete. LA MULȚI ANI!

Fraţi creştini, a apărut numărul 9 al ziarului “Studentul Ortodox”.

Dacă doriţi să intraţi în posesia acestei publicaţii sau să ne ajutaţi în distribuirea ei, vă rugăm să ne contactaţi prin intermediul poştei electronice şi telefon:

ascor_rm@yahoo.com

sau la tel. 079600416

“Studentul Ortodox” trebuie să ajungă în orice cămin studenţesc, în orice universitate şi liceu!

AŞA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU!

Ziarul se distribuie GRATUIT.

Imaginația este una din facultatile mintale de cunoastere a omului. Prin imaginție adesea ințelegem reprezentarea unor lucruri sensibile atunci când acestea nu sunt de față. Imaginația pe de o parte, această facultate a omului de a transforma percepțiile în imagini( prin imagini se întelege orce închipuire) corespunzătoare și de a le reproduce, atunci când memoria le-a păstrat și pe de altă parte, este capacitatea de a produce prin combinarea mai multor imagini, imagini cu totul noi.

Imaginația astfel este capabilă să capete 3 forme:

a)      a unei imaginații producatoare de imagini

b)      a unei imaginații reproductive

c)      a unei imaginații creatoare

fiecare din acestea, se bazează pe cea precedentă. Sub cele două ultime forme (b,c) în condiții prielnice apar visele.

Omul este ființa ce înregistreză în memorie lucrurile care se văd, asfel formându-se  imagini șablon, prin care  transformă cuvântul în imagine și invers, sau într-un anumit proces de lucru. Datorită capacității mintale și memoriei, imaginile care sunt acumulate din exterior, prin senzații sunt filtrate gradat, în depentență de importanță, densitate, și impactul care îl produc. Restul imaginilor se păstează pe măsura întrebuințării lor, dar oricum toate sunt depozitate în subconștient, iar în anumite situații ies la iveală.

Prin semnale din exterior, cu ajutorul memoriei,  în minte apare imaginea, care este aplicată semnalului, dar ceia ce a produs imaginația, coincide obiectului numai intr-o forma variabilă  de asemanare. De exemplu, la rostirea unui obiect apare în minte imaginea obiectului care este mai mult sau mai puțin asemanatoare obiectului rostit.

Imaginile noi, se produc pe baza imaginilor mai vechi, care deja sunt înmagazinate în memorie, facându-se o combinație a mai multor imagini. Imagini nou aparute, nu întotdeauna au o forma logica, adesea sunt lipsite de sens. Acest tip de imagini se formeaza  ca regula, pe baza sentimentelor sau a dorințelor(poftelor). Pentru ca imaginile sa aiba o logica, necesara este contribuția minții. Intervenția factorului mintal, cauzează imagini noi diferite de imaginile șablon. Aceste imagini pot să capete forme inexistente, fantastice, cât reale, în dependența  în care mintea și-a adus contribuția, astfel încât imaginația creată să fie mai reală sau nu. Iarăși depinde de scopul pentru care se formează acestă nouă imagine. Important de menționat  este că,  imaginația nu este proces direct voluntar.

Când omul vrea să-și închipuie ceva, nu poate în  totalmente, ci se reduce doar la imaginile ce le are din memorie la dispoziție. Des, imaginația crează imagini contrar vointei omului, adesea aceste imagini sunt ireale, fantastice, pe care nu le-a vazut niciodată, unele imagini nu au nimic comun cu imaginile înmagazinate în memorie. Aceste procese se întâmplă  în om, fiindcă imaginația este strâns legată de cele trei puteri generale ale persoanei: mintea(νους),puterea irascibilă(το θυμικον) și puterea poftitoare(το επιθητικον).

Cele 3 puteri ale omului sânt în deplină normalitate dacă între ele mintea conduce, iar celelate doua sunt supuse. În caz că altă putere din cele 3 conduce, atunci apare pervertirea omului și abaterea lui de la normalitate.  Pervertirea care se întâmplă în persoană crează în el o natura nouă, deosebită de cea proprie. Acesta natură  noua este opusă celei proprii  omului, fiind o anomalie,ce produce un razboi interior de autodistrugere, sau mai bine zis, care tinde să mutileze în om tot mai mult din valorile lui. Acestă natură decăzută aparută în firea umană, este asemenea unui cancer, care crește în interiorul omului, hraninduse din el, pina-l  ucide.  Ambele naturi  tind să cucerească omul întreg, atât facultațile sale mintale, cât și pe celelate ce țin de  partea poftitoare și cea irascibilă(mânie). Toate capacitatile omului, datorita dublei sale naturi sunt folosite ca instrumente, numai că  același intrument, cum este ratiunea, dorința, sentimentul, poate fi folosit spre bine sau spre rau, în dependență ce natură domina în om.

Fiecare  om este felurit înzestrat cu anumite daruri speciale, unii au capacitați raționale, alții memorie stralucită, altii imaginatie bogata,  etc.

Ne vom opri asupra imaginației. Pe lângă cele scrise mai sus , trebuie de menționat că, orice om este capabil într-o masură sau alta de imaginație, această capacitatea are un rol determinant în formarea personalitații umane, pentru că imaginația nu este doar o alcatuire de imagini, dar în primul rând, este o punte de legatura a celor doua naturi cu lumile prorii lor (fiecare din naturi este strâns legată de originea ei, de ex. natura pervertită are strânsa legătură cu o fortă negativă din exterior), prin care omul este influențat spre autodistrugere sau spre redobândirea integritații personale. Natura cazută(pervertită) a omului aduce prin imaginație în suflet pervertire, fiindcă prin imaginație vin în minte o multitudine de scene (aici depinde ce este pervertit în om). Imaginația este în stare să robescă mintea astfel încât acesta sa devină un instrument de amplificare a bolii. Dacă imaginația nu ar avea nici un rol, nu ar influența cu nimic omul, dar se știe bine că imaginația are un rol important și o influența deosebită. Când mintea ajunge roaba imaginației, persona treptat cade în plasa unui amestec, în care imaginația este încurcată adesea cu realitatea sau invers. Deja tot ce-l inconjoară pe om este perceput desfigurat, pe măsura în care imaginația a robit mintea. Căzând din cunoasterea adevarată, omul își construește prin inteligență și imaginația sa o lume fantasmatică, de care se alipește cu atât mai mult cu cât ea corespunde dorintelor și patimilor care l-au cuprins. Astfel omul se instrăinează într-o lume ireală, și nimic din ceia ce se vede nu vede așa cum este, ci potrivit inchipuirilor sale amăgitoare ia unele lucruri drept altele. Alipit în chip pătimaș de lumea sensibilă, o lume închisă în ea însăși, omul îi cade cu totul pradă. În viața lăuntrică a omului căzut în aceasta boală imaginația ajunge să ocupe un loc atât de mare și să aibă un rol atât de nafast perntru că ea se manifestă în strinsa legatură cu pornirile rele ale naturii pervertite. Pe de o parte imaginația trezește defectele, dândule hrană care le face să lucreze și să sporească. Pe de altă parte pornirile rele(defectele) suscită în chip deosebit lucrarea și plasmuirile imaginației;pentru că se hranesc mai ales cu aceste închipuiri, defectele imping imaginația să zămislească imaginile care le sunt potrivite – fie ele vechi sau noi- și care le aduc placerile pe care le caută. Precum minții celui flamând i se nalucește numai pâine, iar celui insetat numai apă, celui  defrânat numai femei(barbați) celui lacom i se nalucesc tot felul de mâmcări, iubitorului de slava numai laude de la oameni, iubitorului de averi, ciștiguri, celui ce ține minte răul, răzbunare asupra celui ce l-a suparat, și așa mai departe cu celelalte defecte.

Numaidecât într-un om domină una din aceste două naturi sau mai bine zis fiecare om este pervertit într-o măsură mai mare sau, mai mica. Pentru ca omul să coinștentizeze de ce este preocupat sau de ce este robit,  trebuie să ia seama la lucrurile care îi apar mai des în imaginație fără voia sa. Acesta se vede mai ales în starea de somn, pentru că visele sunt o parte componentă a imaginației în care subconstientul are mai mult acces liber. Cu „gândurile nesănatoase” se intimplă la fel ca și cu bolile, caci „bolile trupului nu sunt contractate chiar în momentul când se ivesc, ci mai înainte” , arata Casian; aceste gânduri sunt„semnul unei boli care zăcea  înauntru ascunsă în cele mai adânci alcatuiri ale sufletului (…) adusă la suprafață de odihna somnului, vădindu-se astfel de ce ne-am îmbolnăvit” , spune același.   De aici se înțelege că, fiecare trebuie să-și controleze imaginația, să nu lase frau liber la orce vine în minte, căci treptat se ajunge la crearea unor idoli, inchipuiți și distrugatori. Cel mai des omul anume prin necontrolarea imaginației ajunge pradă iluziilor, mintea sa, începe să se atrofieze treptat încât este foarte greu să fie vindecată. Periculos că această boală este greu de sesizat, mai ales când capacitatea imaginativă este foarte mare. Oamenii care ajung pradă imaginației, au anumite simptome după care intelegi dacă sunt bolnavi, în primul rând adâncimea minții scade, privește prea departe la viitorul său, sau din contra nu priveste deloc, ci trăiește doar cu trecutul pe care-l socoate mult mai plăcut decât prezentul. Mai este și aceia că acești oameni bolnavi adesea își pierd personalitatea, trăind prin imaginatie, persoana altuia (acesta poate fi și un erou literar) , fie acesta un star din lumea muzicii, a teatrului, a filmului, a afacerilor etc.

Această patologie des se întâlnește în rîndul oamenilor de artă, unde creativitatea este pe prim plan.  Aceștia(oamenii de creatie) treptat pot ajunge să trăiască cu propriile închipuiri, devin absenți de realitatea înconjuratoare, trăind doar cu „muza” , ceia ce îi face foare ușor de controlat de alte persoane, fără ca ei să-și dea seama. Până și intrigile care apar destul de des între acest tip de bolnavi, sunt bazate că la unul „muza” este mai superioară față de a altuia.

Pâna aici am descris pe scurt doar câteva aspecte, este necesar de arătat și anumite tehnici de vindecare. Cel mai important medicament al acestei boli este autocritica propriei imaginații. Încercarea de a lupta împotriva defectelor interioare care cauzează o imaginația bolnavă și prin care imaginația cel mai des atacă, descoperiea  unor persoane care pot analiza lucid dacă cele imaginate sunt cauzate de dependența unei imaginții bolnave sau nu. Este necesară opirea de la acele activități care cauzează înaintarea bolii, și numaidecât ca cel bolbav să fie îndreptat spre alte activități ce i-ar permite reabilitarea imaginației și canalizarea ei spre ceia  ce poate să-l ajute.

Deasemenea trebuie înlaturat cotactul cu persoanele care prin prezența lor agravează boala. Mediul în care se află, dacă influențează negativ, este nevoie de înlaturat. Aceste persoane au nevoie de o atârnare specială în funcție de cauzele bolii. Dar la general au nevoie de multă înțelegere, răbdare, dragoste, din partea celor apropiati. De manționat că ei foarte rar coinșentizează că sunt bolnavi, deaceia este contraindicat să le fie spus, mai ales când aceste persoane au un nivel înalt de inteligență. Bolnavul trebuie ajutat să vadă singur că este bolnav fară să simtă o oarecare presiune. Este necesar  deasemenea ca cel  bolnav să se simta liber în deciziile lui. Aici este nevoie de mult rafinament ca să modelezi  pe bolnav fara  să-l traumezi.

Trebuie organizate cît mai multe întilniri cu persoane ce pot influenta pozitiv asupra lui, deasemenea eșirile în milocul naturii. De-al pune să creeze ceva prin care ar putea să se abata de la imiaginile distructive și crearea alora cu caracter benefic.

De  Andrei Cociug – corespondent Revista AXA

]]> http://ascor.md/?feed=rss2&p=2126 1 http://ascor.md/?p=2122 http://ascor.md/?p=2122#comments Tue, 31 Aug 2010 11:51:26 +0000 Biroul de Presă ASCOR http://ascor.md/?p=2122 Pentru Ea

Pentru ea la Putna clopot bate
Pentru ea mi-i teamă de păcate,
Pentru ea e bolta mai albastră -
Pentru limba noastră.

Refren:
Dumnezeu prima oară
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste ţară
Cu lacrima limbii noastre.

Pentru ea ninsori se cern din spaţii
Pentru ea puternici sunt Carpaţii
Pentru ea e caldă vatra poamei -
Pentru limba mamei.

Pentru ea noi văruim pereţii,
Pentru ea mai sunt răniti poeţii,
Pentru ea cresc florile visării -
Pentru limba ţării.

Grigore Vieru

Între 19 şi 23 iulie anul curent la Mănăstirea Rudi s-a desfăşurat cea de-a doua ediţie a taberei de muncă organizată de ASCOR Chişinău.

În cadrul taberei au participat atât membri ai filialei din republică, precum şi alţi tineri. Scopul activităţii a fost de a ajuta obştea mănăstirii de maici, precum şi de a participa la sfintele slujbe pentru folosul duhovnicesc al fiecăruia dintre cei prezenţi în tabără.

Mănăstirea cu hramul Sf. Treime, fondată la 1777 şi care se caracterizează printr-un vechi stil moldovenesc, este aşezată nu departe de râul Nistru, în partea de nord a Basarabiei. La moment aici se nevoiesc peste 50 de maici şi surori.

 Biroul de presă ASCOR

Basarabia, cel mai pătimit și dramatic spațiu românesc,  a dat patrimoniului cultural  nume și personalități de excepție. Dacă ne referim la patrimoniul de carte, gândul ne duce imediat la colecţia Petre Draganov şi la muzeul cărţii înfiinţat de el la Comrat. Când vorbim de colecţii de antichităţi ne apare în minte arheologul Ion Suruceanu şi Muzeul Pontului Scitic fondat de el şi, în acest şir, un loc distinct îl ocupă o colecţie de unicat: carte, grafică, pictură, sculptură – colecţia lui Gheorghe Bezviconi. Valoarea acesteia din urmă,  este inestimabilă pentru că arta basarabeană interbelică aproape că nu s-a păstrat. Colecţia muzeului de stat, care constituia patrimoniul pinacotecii municipale, fiind evacuate în 1941, la începutul războiului, a dispărut. S-au păstrat accidental unele lucrări în familiile creatorilor ori la rude şi prieteni, şi colecţia cea mai bine întocmită rămâne a fi cea a lui Gheorghe Bezviconi, însumând circa 100 de piese.

La ora actuală acest tezaur se păstrează la Iaşi într-un depozit al Academiei de Ştiinţe a României. Moştenitoarea prin testament, Tatiana Bezviconi, a stabilit câteva condiţii principiale la îndeplinirea cărora colecţia ar ajunge la Chişinău. Actualmente ea se află legal în posesia istoricului Ştefan Gorovei.

Născut la 14 aprilie 1910, la Jitomir, Ucraina, într-o familie de  intelectuali, Gavril și Sofia Bezveconnâi. Istoric literar, genealogist, pușkinolog, publicist, membru fondator al Societății Scriitorilor din  Basarabia, ne lasă ca moștenire mai multe volume de critică literară. Potrivit prezentării activității ample a literatului din Calendarul național 2010, Gheorghe Bezviocni este autorul cărților:  ”Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru” (vol. I. București, 1940; vol. III, București, 1943); ”Cărturari basarabeni” (1940); ”Cimitirul Bellu din  București” (1941); ”Profiluri de ieri și de azi” (1943); ”Călători ruși în Moldova și Muntenia” (1947);  ”Contribuții la istoria relațiilor româno-ruse” (1948) ș.a.

În literatură rămâne prezent prin romanul ”Ultimul om de prisos”, operă scrisă în limba rusă și care vede lumina tiparului abia după trei decenii de la elaborare, în revista ”Kodru” (Chișinău, 1990).

Membru  corespondent al Academiei Române (din 1996); membru corespondent al mai multor instituții științifice europene: Institutul de Istorie din Franța, Institutul de Istorie din Belgia; membru onorific al Societății Publiciștilor și Scriitorilor străini din Bulgaria: este ales academician post-mortem (1974) de  Academia Internațională ”Di Pontzen” din Neapole.

A făcut cursul primar și  studiile liceale la Chișinău.  A activat în calitate de angajat la Institutul pentru studiul Istoriei Universale (1938);  membru fondator al Societății Scriitorilor și  Publiciștilor din Basarabia și reprezentantul ei la București (1940); colaborator extern al Institutului de Istorie ”N.Iorga”; al Institutului de Studii Româno-Sovietice al Academiei.

În 1953-1954 a fost persecutat și s-a angajat ca portar, apoi paznic la Cimitirul Bellu unde v-a cerceta amănunțit  lista personalităților înmormântate la Bellu și va deveni astfel primul istoric al acestui cimitir. Debutează în presa de limbă franceză la vârsta de 14 ani. În  1927 publică primul articol în  presa de limbă rusă. În 1933, prin contribuția financiară a familiei sale, editează revista ”Din trecutul nostru”, la care au colaborat mai multe personalități marcante ale  culturii românești: Aurel-George Stino, Arthur Gorovei, Sergiu Matei Nica etc., și care a fost foarte apreciată de  Nicolae Iorga.

A colaborat la publicațiile de limbă rusă din Chișinău:  ”Den” (1929), ”Nasa vremâ” (1931), ”Nasa rec” (1937); precum și la  periodicile românești: ”Izbânda” (1932), ”Viața Basarabiei” (1932-1934; 1937-1941),  ”Adevărul literar și artistic” (1937),  ”Cuget clar” (1937; 1939), ”Convorbiri literare” (1939-1941), ”Revista Fundațiilor Regale” (1941) ș.a.

În 1932 apare prima sa lucrare ”Educație și cercetășie”, tipărită la  tipografia lui D. Puterman cu prefața lui S.  Mehedinți.  A scris pe teme de  genealogie,  heraldică, medievistică, literatură și artă. A publicat peste 200 de lucrări. După 1937, a plecat din Basarabia, stabilindu-se la București, unde continuă să tipărească. Gheorghe Bezviconi se stinge din viață la  30 iunie 1966, la București, fiind  înmormântat la Cimitirul Bellu.

”Aduceţi-vă aminte de faptele înaintaşilor voştri, ca să puteţi lua mărire mare şi nume veşnic”, spunea cel care reprezenta  Unire, pentru întregire, au dus stindardul libertăţii noastre până la capăt.

Astăzi, 27 august 2010, cetățenii Republicii Moldova sărbătoresc 19 ani de independență.

Republica Moldova si-a proclamat independenta la 27 august 1991, în perioada de destrămare a fostei Uniuni Sovietice.  La 27 august 1991, în centrul Chișinăului a fost convocată Marea Adunare Națională, iar în aceeași zi a fost convocată ședința extraordinară a parlamentului, care a adoptat cu majoritate absolută de voturi Declarația de independență a Republicii Moldova. Independenţa Republicii Moldova a fost recunoscută la nivel internaţional, ţara noastră devenind membru a mai multor organizaţii internaţionale prestigioase şi, în primul rînd, a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

În anul 1994 a fost adoptată Constituţia Republicii Moldova, conform căreia drepturile şi libertăţile omului, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate de către stat. Toţi cetăţenii  Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţa politică, avere sau de origine socială.

În acest context, ASCOR Chișinău aduce recunoștință celor care au luptat pentru unitatea și independența neamului nostru, cum ar fi disidentul politic Ion Moraru, Valentin Mândâcanu, regretabilul cuplu Teodorovici și altor personalități de calibru care au dat ce au avut mai bun acestei țări. Concomitent îl rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ferească de urgiile istoriei, să rânduiască conducători vrednici țării noastre  și îndemnăm poporul binecredincios să se roage pentru acest neam deoarece istoria se face numai prin Biserică.