Imaginația este una din facultatile mintale de cunoastere a omului. Prin imaginție adesea ințelegem reprezentarea unor lucruri sensibile atunci când acestea nu sunt de față. Imaginația pe de o parte, această facultate a omului de a transforma percepțiile în imagini( prin imagini se întelege orce închipuire) corespunzătoare și de a le reproduce, atunci când memoria le-a păstrat și pe de altă parte, este capacitatea de a produce prin combinarea mai multor imagini, imagini cu totul noi.

Imaginația astfel este capabilă să capete 3 forme:

a)      a unei imaginații producatoare de imagini

b)      a unei imaginații reproductive

c)      a unei imaginații creatoare

fiecare din acestea, se bazează pe cea precedentă. Sub cele două ultime forme (b,c) în condiții prielnice apar visele.

Omul este ființa ce înregistreză în memorie lucrurile care se văd, asfel formându-se  imagini șablon, prin care  transformă cuvântul în imagine și invers, sau într-un anumit proces de lucru. Datorită capacității mintale și memoriei, imaginile care sunt acumulate din exterior, prin senzații sunt filtrate gradat, în depentență de importanță, densitate, și impactul care îl produc. Restul imaginilor se păstează pe măsura întrebuințării lor, dar oricum toate sunt depozitate în subconștient, iar în anumite situații ies la iveală.

Prin semnale din exterior, cu ajutorul memoriei,  în minte apare imaginea, care este aplicată semnalului, dar ceia ce a produs imaginația, coincide obiectului numai intr-o forma Continue Reading »

Basarabia, cel mai pătimit și dramatic spațiu românesc,  a dat patrimoniului cultural  nume și personalități de excepție. Dacă ne referim la patrimoniul de carte, gândul ne duce imediat la colecţia Petre Draganov şi la muzeul cărţii înfiinţat de el la Comrat. Când vorbim de colecţii de antichităţi ne apare în minte arheologul Ion Suruceanu şi Muzeul Pontului Scitic fondat de el şi, în acest şir, un loc distinct îl ocupă o colecţie de unicat: carte, grafică, pictură, sculptură – colecţia lui Gheorghe Bezviconi. Valoarea acesteia din urmă,  este inestimabilă pentru că arta basarabeană interbelică aproape că nu s-a păstrat. Colecţia muzeului de stat, care constituia patrimoniul pinacotecii municipale, fiind evacuate în 1941, la începutul războiului, a dispărut. S-au păstrat accidental unele lucrări în familiile creatorilor ori la rude şi prieteni, şi colecţia cea mai bine întocmită rămâne a fi cea a lui Gheorghe Bezviconi, însumând circa 100 de piese. Continue Reading »

Astăzi, 27 august 2010, cetățenii Republicii Moldova sărbătoresc 19 ani de independență.

Republica Moldova si-a proclamat independenta la 27 august 1991, în perioada de destrămare a fostei Uniuni Sovietice.  La 27 august 1991, în centrul Chișinăului a fost convocată Marea Adunare Națională, iar în aceeași zi a fost convocată ședința extraordinară a parlamentului, care a adoptat cu majoritate absolută de voturi Declarația de independență a Republicii Moldova. Independenţa Republicii Moldova a fost recunoscută la Continue Reading »

Acest mare mitropolit al Moldovei – Iosif al II-lea, Naniescu – numit „cel sfânt şi milostiv”, a fost cel mai strălucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din a doua jumătate a secolului XIX, după Sfântul Calinic de la Cernica.

Era fiul preotului Anania (Nane) Mihalache şi al prezbiterei Teodosia, din satul Răzălăi-Bălţi, născut la 15 iulie, 1818. După doi ani, tatăl său moare, şi mama sa rămâne văduvă cu doi copii, Ioan şi Ieremia. În anul 1831, ierodiaconul Teofilact, unchiul său, aduce la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi pe copilul Ioan, pentru a învăţa carte. Aici deprinde scrisul, cititul, tipicul şi muzica psaltică. În anul 1834, ierodiaconul Teofilact este numit egumen la Mănăstirea Sfântul Prooroc Samuil din Focşani, unde aduce şi pe nepotul său. În anul 1835, ierodiaconul Teofilact ajunge eclesiarh la Episcopia Buzăului, sub vestitul episcop Chesarie, împreună cu tânărul Ioan.

La 23 ianuarie, 1835, rasoforul Ioan este călugărit cu numele de Iosif, în catedrala episcopală, iar a doua zi este hirotonit diacon. Ca ucenic al episcopului Chesarie, în anul 1836, ierodiaconul Iosif Naniescu intră la Seminarul din Buzău, atunci înfiinţat, pe care îl termină în 1840. Apoi, între anii 1840-1847, urmează Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti. Continue Reading »

Continuăm ciclul de articole despre viaţa şi învăţăturile Părintelui Selafiil de la Mănăstirea Noul Neamţ cu interviul dat de duhovnic despre prigoana credinţei creştin – ortodoxe în Basarabia.

-Părinte, povesteşte-ne despre vremea aceea. Cum a fost prigoana?

-Ei, prigoane, ţi-oi spune, ele or fost întotdeauna asupra credinţei. Dar noi să nu ne temem de dânşii, să ne ţinem credinţa noastră, cum am apucat-o de la sfinţii Părinţi (…)

-Matale câţi ani ai făcut în lagăr?

-Eu vo cinci ani am făcut. Pentru, vrasăzică, propogandă, vorbă pentru credinţă. Şi când am mântuit aişti cinci ani am fost tucma în Celeabinsk, în ‘46 – ‘47, până în ‘50. Şi n-o vrut să-mi dăie drumul în Basarabia, în Moldavia. Zic: „Dar de ce dumneavoastră nu-mi daţi drumul în Basarabia?” Zice: „Mata eşti judecat pentru religie, noi vrem să strângem religia şi să te înstrăinăm de-acolo, să nu mai propovăduieşti. Alegeţi în toată Rusia, dar în Moldova nu-ţi dăm drumul.” (…) Aşa că mi-am ales, de-amu aici, mai aproape de bolnavi, la Kotovsk, dacă-aţi auzit, Bârzu. De la Dubăsari, vreo 80 de kilometri. Şi mi-or dat ei drumul acolo şi am stat pân’ ci-o murit Stalin. Eu am mai lucrat şi-n colhoz, şi-ncolo. Şi de-amu m-am lipit pe lângă biserică şi am fost ca palamari  [paraclisier] (…) Continue Reading »

În data de 19 iunie a anului 2005 s-a mutat la Domnul Părintele Selafiil – ieroschimonah la Mănăstirea Noul Neamţ – un om al lui Dumnezeu care îi învăţa pe cei ce păşeau pragul chiliei sale smerenia adevărată şi dragostea care niciodată nu cade. Moldovenii care plecau la Muntele Athos şi cereau sfaturile marilor duhovnici de acolo, primeau deseori acelaşi răspuns: “Ce căutaţi aici? Îl aveţi pe Selafiil – un stâlp al ortodoxiei la voi, la Chiţcani.” La împlinirea a cinci ani de la adormirea Părintelui vă propunem o serie de articole despre viaţa desăvârşită duhovniceşte a sa, precum şi sfaturi pline de înţelepciune pe care ieroschimonahul le împărţea oamenilor care se nevoiau pe calea spre mântuire.

Părintele Selafiil s-a născut la 1 septembrie 1908 în satul Răcoleşti, Criuleni (Basarabia), primind la botez numele de Ciprian. Mama părintelui era o femeie obişnuită, care „se mai ducea din când în când la biserică ”. De altfel, viitorul stareţ nu a fost prea credincios în copilărie, fiind un copil mai degrabă năzbâtios, care „făcea gălăgie şi râdea în biserică” şi chiar a luat o dată bătaie de la taică-său pentru asta, pârât de o femeie credinicioasă. Continue Reading »